CUPRINS:

 

 

    Speranțe și aspirații la împlinirea a 80 de ani

    „Indiferent de vârsta pe care o avem, este important să aflăm
    care sunt cele mai potrivite metode pentru a ne îmbunătăți sănătatea și fericirea.
    Acesta ar trebui să fie un scop fundamental pentru toți!”
    (Dr. Andrew Weil)

    Prima certitudine și convingere este aceea că „viața mea începe cu fiecare zi pe care o trăiesc”, dar și cea mai mare bucurie de a conștientiza abia în ultimii ani că „fiecare moment al vieții mele este un miracol” (Eckhart Tolle).
    Pentru a cultiva aceste convingeri elevilor încă din primii ani de școală, mi-am asumat un proiect de educație Bio prin cunoașterea de sine la Școala gimnazială „Ionel Miron” din satul meu natal, Ivănești-Vaslui.
    Am colaborat în acest sens cu profesorii școlii, realizând deja două simpozioane cu această tematică, ultimul desfășurat în noiembrie 2014, în cadrul Jubileului de 150 de ani de la înființarea Școlii din Ivănești, în 1864.

    Fotografiile reflectă peisajul atât de drag al satului meu natal, unde mă întorc mereu cu mare bucurie, pentru că aici ne întâlnim cei din familie, încercând să împărtășim dorința de a trăi sănătos, respirând aer curat, cultivând fructe și legume Bio, meditând, eliberându-ne de stres și odihnindu-ne, întâlnindu-ne cu prietenii (Nicu și alții), bucurându-ne de pacea nesfârșită a locurilor în care care am crescut, amintindu-ne de părinții Ioan și Elena, de surorile Maria, Paraschiva și Teodora, de fratele Gheorghe, pomenindu-i pe cei care nu mai sunt.

    În acest grupaj de fotografii se văd aspecte de la Școala de vară de ecologie, organizată la Stațiunea Biologică Potoci (5 ediții) pentru elevii din Ivănești.

INTERVIU ÎNREGISTRAT DE PROF. DR. DUMITRU MARIN (DM) CU PRIMARUL COMUNEI IVĂNEȘTI, DOCTOR VASILE NOVAC

DM. Asistăm la unele acțiuni aproape neașteptate, referitor de școală și înnoirea ei. Primarul trebuie să aibă un simțământ aparte față de viitorul școlii. Care ar fi acela?
VN. Sigur ca da, eu mă bucur că suntem aici la această aniversare. Sărbătorim 150 de ani de la înființarea Școlii Ivănești, astăzi denumită Școala gimnazială „Ionel Miron”. Și normal că trăirile sunt deosebite, intense, pentru că încercăm să aducem oamenii să creadă în adevăratele valori, încercăm să ridicăm nivelul actual al școlii, astfel încât, pe an ce trece, Școala Ivănești să ajungă acolo unde îi este locul. La Școala Ivănești, de-a lungul timpului au învățat mari personalități. Eu mă bucur că astăzi ne vom vedea cu distinșii profesori, foști elevi ai școlii, iar pentru noi, ca cetățeni ai Comunei Ivănești, nu putem să trăim decât un sentiment de mândrie pentru că reușim să facem astfel de activități, în aceste vremuri mai dificile economic, din anumite puncte de vedere. Eu cred că Școala Ivănești a câștigat foarte mult prin faptul că anul acesta am denumit școala, dându-i numele renumitului profesor Ionel Miron, un om deosebit, un om de o cultură deosebită, cercetător, autor a numeroase brevete de invenție, unele cu medalii de aur.
Al doilea personaj este directorul școlii, doamna Prof. Anca Flavia Roșu, un director devotat, care pune suflet și care a schimbat imaginea școlii de când a ajuns în această funcție. Nu este o școală supradotată, așa cum ar trebui să fie, dar cred că este
o școală în care se depune suflet, în care, cu resursele pe care le avem, reușim să aducem elevilor siguranța în școală, confortul și toate cele necesare unui proces didactic corespunzător.
DM. Domnule primar, la 150 de ani de la înființarea școlii, de atestare documentară, atribuirea numelui unui om de mare valoare, chiar dacă omul este în viață, urmărește să acorde  copiilor adevărate modele, modele de viață ?
VN. Sigur că da. Acesta a fost și motivul, unul din motivele pentru care noi am denumit astfel școala, pentru a arăta elevilor repere de care ar trebui să țină cont și a se pregăti pentru a pleca în viață. Un al doilea motiv pentru care am denumit școala a fost ca o răsplată a faptului că domnul profesor Ionel Miron a plecat de la Școala Ivănești și a ajuns să fie profesor universitar, doctor în biologie, renumit nu numai la nivel național, dar și internațional. Sigur că da, prin redenumirea școlii, eu cred că am ridicat ștacheta iar acest fapt ar trebui să oblige atât elevii, cât și cadrele didactice, pentru a ridica nivelul la învățătură și a pleca de aici, de la Școala Ivănești, copii învățați, copii instruiți. De altfel, așa cum remarcați și Dvs., nu avem copii cu probleme, avem copii care merg la olimpiade școlare, avem copii cu rezultate deosebite. De aceea, noi o să facem tot ce trebuie la nivelul administrației locale, astfel încât să oferim copiilor cele necesare unui învățământ de calitate.

DM. Vă mulțumesc mult, Domnule Primar și suntem, ca să zic așa, cu ochii pe dvs. știm că sunteți destul de activ atât în școală, cât și în administrație, și că ceea ce ați promis aici se va înfăptui totul, cu astfel de măsuri. Vă doresc succes până la urmă.
VN. Și eu vă mulțumesc că sunteți lângă noi și vă invit în continuare să participați la evenimentele pe care le desfășurăm astăzi aici; vreau să remarc și faptul că o să lansați o carte. Și mai cred că prezența dvs. la activitățile Comunei Ivănești înseamnă foarte mult, înseamnă că Ivăneștiul contează și este apreciat de oamenii de cultură de la nivelul județului. Vă mulțumim foarte mult și vă invităm încă o dată să participați la evenimentele desfășurate la 150 de ani de la înființarea școlii și la 139 de ani de când marele poet Mihai Eminescu, revizor școlar pe vremea aceea, a trecut pe la Școala Ivănești și ne mândrim pentru că și-a lăsat, ca să zicem așa, amprenta, ceea ce este un alt motiv, un alt îndemn, ca elevii și cadrele didactice să ridice ștacheta la Școala Ivănești.

DM. Mă bucur să aud asta și vă asigurăm de sprijinul nostru, domnule Primar.

INTERVIU, PROF. DR. DUMITRU MARIN CU INSPECTOR GENERAL ISJ
VASLUI, PROFESOR GABRIELA PLĂCINTĂ (GP).
DM. Considerați un act de cultură și de ofertă a unor valori adevărate prin denumirea „Ionel Miron” acordată Școlii Ivănești?
GP. Într-adevăr, este o onoare pentru mine să particip la acest eveniment așa cum este o mare plăcere să particip de fiecare dată la astfel de manifestări. Școala din Ivănești are o istorie bogată, cu multe realizări și mulți oameni care au plecat de aici și și-au depășit condiția și au devenit unii din cei mai mari intelectuali ai Moldovei și ai țării. Un asemenea domn profesor doctor este Ionel Miron, căruia școala îi poartă numele și îl poartă cu mândrie.
Și știți prea bine că nu este puțin lucru și mai ales este uzual să denumim școli cu numele unor oameni care mai sunt în viață, pentru că, iată, domnul profesor Ionel Miron, profesor la Facultatea de Biologie din Iași, a dăruit multe lucruri școlii și mai ales pasiunea sa și respectul pentru locurile natale. Îi doresc școlii mulți, mulți ani, de aici înainte și domnului profesor să fie alături de noi și cei care pleacă din fiecare sat să nu uite școala și să o ajute, așa cum face domnul profesor Miron.
DM. Ați putea crede că Inspectoratul Școlar Județen Vaslui, prin doamna Inspector general, încurajează astfel de inițiative în toate școlile județului ?
GP. Da, domnule profesor, eu sunt „vinovată” pentru faptul că am impulsionat directorii de unități din Vaslui să găsească un nume potrivit școlilor și nu doar un număr, cum au de altfel, pentru că școala înseamnă o unitate cu personalitate și cu tradiție. Și este imposibil să nu găsim un nume de personalitate, a unora care au realizat ceva în viață și pentru locurile natale, astfel încât școlile să se definească frumos.
DM. Din acest punct de vedere ați vorbit cu suflet. Când ați fost pe aici, ați fost mulțumită la școala acesta?
GP. Eu mi-am trimis inspectorii în control, de mai multe ori pe an și uneori nu au stat extraordinar de bine, alteori a fost mai bine și, pentru că vedeți, inspecția și controalele reprezintă o altă abordare și este treaba noastră în mod curent pentru ca lucrurile să meargă mai bine.
DM. Doamna General, să vă păstrați sufletul, vă rog. Mulțumesc mult.

INTERVIU, PROF. DR. DUMITRU MARIN CU ACADEMICIAN CONSTANTIN TOMA. (CT)

DM. Cum să spun, cred că sunt cam lacom de senzațional acuma și vă mărturisesc, că la aniversarea unei școli din județul Vaslui, adică la Ivănești, unde am și eu o bucățică din sufletul meu, „l-am prins” pe domnul Academician, care mie mi-e drag, nu pentru că este un tip vesel și mai ales că are niște contribuții covârșitoare la istoria și în biologia românească, ci pentru faptul că pentru mine este un interlocutor la fel de vânat de o bucată de vreme. Domnule Academician Constantin Toma, la Ivănești, ce căutați aici, domnule?
CT. În primul rând, sunt de pe aceste meleaguri, undeva din satul Gugești. Școala noastră este mai mică cu opt ani decât cea pe care astăzi o sărbătorim. De ce sunt aici? Pentru că școala poartă numele unuia dintre cei mai buni colegi și prieteni de-ai mei, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Biologie, Ionel Miron . M-am bucurat mult că am citit pe frontispiciul școlii „Școala Gimnazială Ionel Miron”. M-a invitat să fiu prezent aici și ca om al școlii, om care la rândul meu, în satul Gugești, de cinci ani, ne adunăm în fiecare an, lansând de fiecare dată câte o cărticică.

DM. Da, măcar una! Și ați contribuit la cele patru monografii ale Comunei Gugești. Dar aici, ca să reiau un pic, din punct de vedere educativ, al unor modele, considerați că se face un pas util pentru valorificarea tradițiilor și, de ce nu, a celor care mai sunt în viață ca modele și a celor care au fost, până la urmă, deoarece acum mai pot da prin existența lor proba vie a muncii pe care o certifică ?
CT. În primul rând, evenimentul de astăzi , sărbătorim o sută cinci zeci de ani de la fondarea școlii. Este extraordinar, îmi plac asemenea evenimente. Sunt împreună cu colegul meu pentru a vedea elevi, pentru a vedea ce au produs, pentru a vedea poate pe unii care au fost altădată oaspeții noștri la Stațiunea Biologică Potoci a Universității din Iași, cu care am făcut aplicații deosebit de frumoase pe Ceahlău, pe Lacul Bicaz, pe malul Lacului Roșu, copii interesați, copii care astăzi, împreună cu profesorul Miron, încearcă să cultive în sistem bio cât mai multe elemente floristice, cu aplicabilitate directă în viața satului, cu aplicabilitate pentru orășenii care tot mai mult aleargă după produse bio. Am toată încrederea în acești copii; dintre aceștia, câțiva vor răzbi, vor ajunge mai sus, poate unul, doi, vor ajunge la Facultatea de Biologie pe care o cunosc foarte bine, și unde vor vedea modele în știință, în educație, în ceea ce înseamnă iubirea frumosului, a naturii care ne înconjoară la tot pasul.
DM. Domnule Academician, dezvăluiți la cameră că v-ați prins un fluturaș, ba de aniversare, ba de însemnele naționale?
CT. Da , însemnele naționale ; luni este ziua României!
DM. Iată, sărbătorim două evenimente, dacă nu cumva și
mai multe. Deci Academicianul Constantin Toma, respectul meu,
este și un bun român, prin ce purtăm acum, ca simbol, tricolorul și pentru că, iată, ați rezumat ce gândim cu toții: fraților, vă oferim modele pe care să le urmați !
CT. În biroul meu stă la loc de cinste tricolorul! În format mic, la oglinda academicienilor din Secția de Biologie a Academiei, au însemnul tricolorului.

DM. Vine Moldova la noi sau nu vine?
CT. Eu sper să trăiesc s-o văd. Dar va veni în viitor, nu știu când. Dumneavoastră o veți prinde.
DM. Poate că și dumneavoastră o veți prinde, domnule Academician.
CT. Recent, am fost la un doctorat la Chișinău și am întâlnit un grup de intelectuali care cu adevărat vor să vină să stea lângă noi.
DM. Deci, Constantin Toma, un Academician drag sufletului meu: vă promit un interviu mai lung, măcar cât o pagină de ziar!
CT. De acord.
DM. Gata, promisiunea făcută e datorie curată, domnule
Academician.
INTERVIU, PROF. DR. DUMITRU MARIN CU PROFESOR IONEL MIRON (IM).

DM. Profesor universitar, asociat, doctor în biologie; ne gândim mai întâi la viață, la origine, simțăminte. Domnul de lângă mine a umblat în lume, a scris despre această lume, a publicat un număr impresionant de cărți și rezultate ale cercetărilor sale , dar nu știu dacă spune undeva, unde a văzut lumina zilei. Domnule profesor, la destăinuiri, vă rog frumos!

IM. Mulțumesc și mă bucur să mă aflu în spațiul spiritual al școlii unde am început alfabetizarea. În Ivănești, sunt născut în 1935; la anul s-ar putea să prind 80 de ani. Dar întotdeauna când m-am întors după clasa a patra, când am plecat la alte școli, cel mai puternic fior și bucurie pe care le aveam erau să mă regăsesc cu vatra. Spun asta pentru că am parcurs Sahara 9 luni de zile; am făcut în Belgia o specializare de 8 luni, în 1971; am predat la Paris un an de zile o disciplină de biologie-Știința apelor (1995-1996); în fine, am condus și 9 doctori în știință, în domeniul ecologiei . Dar acum, când am revenit în sat , unde m-au primit colegii actuali ai școlii, Primăria, prietenii mei din sat cu care mă întâlnesc prin  iarmaroc, am gândit: ce le pot oferi lor din bucuria vieții mele decât să-i antrenez într-o idee, aș putea spune, salvatoare pentru toți: să nu mai consumăm alimente chimizate. Pentru că asta, nu numai eu, la vârsta mea, o constat. Constat că toată lumea suferă acum de această otrăvire fără să ne dăm seama. Și atunci, am deschis un proiect aici în Școală, proiect bio, prin care elevii și profesorii să fie reacomodați cu cultivarea legumelor bio. Primăria ne va asigura un lot școlar de aproape un hectar unde să inițiem aceste biotehnologii salvatoare pentru toți. De asta mă aflu aici și le-am spus la .școală: dacă am făcut numai patru clase aici, dați­mi voie , dacă tot ați dat numele școlii „Ionel Miron”, să urmez și clasele 5-8, școala fiind acum de 8 clase. Și mai mult, le-am spus că dacă depășesc și clasa a 8-a, vreau să ridicăm școala, cu toții, la nivel de Liceu agro-zootehnic bio. Să nu mai plece elevii de pe Valea Racovei, să rămână să facă Liceul aici și mai ales să învețe să stea aici, să învețe să valorifice cea mai mare bogăție a vieții omului-pământul.
DM. Uitați-l cum omul de la țară, adică cel care a avut mâinile crăpate în copilărie, om care provine dintr-o familie de oameni gospodari, tot cu plăcere și cu pasiune ne vorbește despre agricultura bio. Eu o să vă sprijin cu toate forțele.
IM. Vă invit în Asociația noastră. O inițiem astăzi: Asociația „Ivănești -orizonturi Bio”. Vă dau documentația, o s-o gândiți și dacă o să deveniți membru al Asociației noastre, vom lucra împreună s-o edificăm ca să scoatem din Europa partea de bani care se cuvine Comunei noastre, cu care să realizăm baza materială pentru viitorul Liceu bio.
DM. Eu vreau să sondez un pic către fundul sufletului Dvs. Domnule, când reveniți aici la Ivănești, aveți, așa, o simțire mai deosebită?
IM. Vă spuneam, emoțiile care le trăiam cu fiecare descoperire din lume, aveau o anumită intensitate, dar cea mai mare emoție, când trăiau mama și tata, Dumnezeu să-i ierte, le spuneam, când ajungeam aici, nu numai că mă bucur, dar îmi venea să strig de bucurie. Și adeseori, când intram pe poartă, chiuiam cât putem ca să mă descarc de toate, să mă încarc cu spațiul vital.
DM. Aici, elevii v-au întâmpinat ca un fel de patron spiritual? IM. Am început cu elevii, am deja o expoziție cu primii care și-au făcut împreună cu mine, culturi de tomate, ardei, sfeclă, vinete, bio.
DM. Domnul profesor Ionel Miron, profesor doctor, cred eu că mai păstrează și din copilărie, cum să zic, din sufletul acela necorupt de lume și nerupt de realitatea curentă. Față de când ați deschis ochii, clasele I-IV, și așa mai departe, ați putea să le dați învățăminte acum, nu să se întorcă înapoi, că nu-i posibil, dar să facă ce trebuie făcut de toți ?
IM. De la Emil Racoviță, marele savant biolog român, rețin faptul că dacă știi să lucrezi cu copilul, să-l lași pe el să descopere legătura cu planta, cu animalul, el nu mai pleacă de lîngă ele. Așa încât, strategia cognitivă a descoperirii cu asta trebuie să înceapă : leagă copilul cu viul din jurul lui și așa va rămâne: cu o amprentă pentru tot restul vieții. În știința comportamentului, numită etologie, am predat-o la universitate, există fundamentată concepția pentru care s-a acordat premiul Nobel la trei mari savanți – Lorenz, Tinbergen și Von Frisch, conform căreia în comportamentul omului se fixează o amprentă, o amprentă a primilor etape de viață. Deci copiilor trebuie să reușim să le imprimăm această amprentă de legătură cu mediul lor de viață, cu pământul. In clasele I–IV, aici, învățătorii Eugenia și Dumitru Visu, ne duceau pe lotul școlar și ne antrenau pas cu pas cum să facem stratul, cum să plantăm legumele, să le îngrijim și să le valorificăm. Așa încât, în familia mea cu cinci copii și doi părinți, munca trebuia să fie de tipul asta: să-ți agonisești singur hrana.
DM. Domnule profesor, așa de multe aș vrea să vă mai întreb, dar din păcate trebuie să ne mulțumim cu puțin, în momentul de față. Dar voi fi alături de dumneavoastră. Abia ne-am descoperit. IM. Sunteți prietenul meu, cu aceste gânduri și idealuri comune. Toată prețuirea!

INTERVIU, PROF. DR DUMITRU MARIN CU DIRECTORUL ȘCOLII, PROFESOR ANCA FLAVIA ROȘU (AFR).

DM. Am reușit să ajungem și la Școala din Ivănești, un loc mai aparte pentru sufletul meu și avem plăcerea unei convorbiri cu directoarea acestui așezământ, o Doamnă, din câte am înțeles eu, îndrăzneață și foarte activă. Doamna?
AFR. Anca Flavia Roșu.
DM. Nu sunteți îmbrăcată în roșu, sunteți numai cu grena! Aveți emoții?
AFR. Nu.
DM. Ce faceți cu ele?
AFR. Le las jos.
DM. Școala asta ați botezat-o, de o bucată de vreme, „Ionel Miron”.
AFR. Este foarte adevărat.
DM. A fost greu să realizați asta ?
AFR. Nu a fost greu pentru că, de obicei, ceea ce mi-am propus, am realizat. Sub patronajul domnului profesor Ionel Miron, am hotărât și aniversarea celor 150 de ani de la înființarea școlii și de asemenea, mai avem un eveniment foarte important al școlii noastre: 139 de ani de la momentul în care Mihai Eminescu a semnat în condică, a pășit pe meleagurile noastre și la Școala de 4 ani Ivănești .
DM. Deci, omul sfințește locul! Acum, sper că dumneavoastră, prin ce faceți, o să rămâneți în amintirea, în memoria și, de ce nu, în istoria acestui așezământ.
AFR. Eu n-am organizat acest eveniment pentru a rămâne în amintire ci pentru a scoate în evidență că și la o școală din sat, o școală de învățământ rural, se fac activități deosebite și elvii din școlile de învățământ rural sunt foarte activi la asemenea evenimente; cadrele didactice se implică și ele, dar asta presupune ofere perspective de viitor.
AFR. Și, totuși, înaintașii noștri și-au pus amprenta; temelia viitorului au pus-o tot domniile lor și, de aceea, noi îi respectăm prin tot ceea ce au realizat și încercăm să preluăm ștacheta și s-o ducem mai departe.
DM. Stimată echipă managerială, cum sunteți voi doi, director și director adjunct, eu vă doresc să fiți îndrăzneți și activi ca acum și, dece nu, să păstrăm legătura pentru că vrem să vă popularizăm astfel de inițiative.
AFR. Mulțumim pentru sprijinul acordat și vă dorim și dumneavoastră realizări în continuare.

 


Mărturisiri ale elevilor fascinați de viața din apă