CUPRINS:

 

 

 

COUSTEAU LA POTOCI?

A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.” (Nichita Stănescu)
Iată o întrebare cu care sunt frecvent întâmpinat! Chiar Radio Iași mi-a solicitat date suplimentare asupra acestei curiozități. În afara altor semnificații, pentru mine, această preocupare a publicului larg de a afla ceva în plus în legătură cu activitatea sa este pe deplin justificată. Dar nu a fost ușor să-i urmărești proiectele acestui „argint viu” pentru că ele se amplificau de la o zi la alta. Și nu pe ici pe colo, ci pe întreg globul. Într-adevăr, întâlnirea cu octogenarul Cousteau în Aula Academiei Române, unde în aprilie 1991 și-a prezentat discursul de recepție ocazionat de primirea titlului de Membru de onoare al înaltului for științific român, iar la Universitatea din București a primit ulterior, în martie 1993, titlul de Doctor Honoris Causa, festivitate la care am participat împreună cu Liviu, Rector fiind atunci viitorul Președinte al României, Emil Constantinescu, mi-a întărit convingerea că țelurile gândirii și acțiunilor sale au rezonanță la scara întregii planete.

Toată energia și-o consacra luptei pentru dreptul generațiilor viitoare de a trăi pe un Pământ curat și rodnic, în spiritul conceptului dezvoltării durabile. Într-o petiție de adeziune la acest crez, difuzat în toată lumea, transmisă și nouă la Potoci, acest vizionar menționează că și generațiile viitoare au dreptul să se bucure de acest Pământ care este suportul întregii umanități, al culturii, al relațiilor sociale și al sentimentului de apartenență la marea familie umană.
poza grupZburând cu propriul elicoper, având abonament la toate companiile aeriene, explorând adâncurile cu cea mai fantastică tehnică de plonjare, Comandantul își susținea cu ardoare vocația pe lângă președinți de state și guverne, în plenul academiilor, la ONU, UNESCO, sensibilizând forțe masive în lupta pentru protecția vieții pe Pământ. L-am numit întâi Comandant pentru că era într-adevăr comandantul întregii oștiri umane care luptă împotriva celor care degradează natura. Și, lupta nu era ușoară deorece trebuia dusă împotriva celor lacomi, acelor egoiști care se gândesc numai la burta și profitul lor, acelor inconștienți sau ignoranți care vor putere, chiar și politică, nu spre binele celor mulți, ci pentru a-și mistui orgoliile și poftele.

Dar Comandantul era totodată și un savant legendar al planetei. După ce decenii întregi lumea științifică îl confundase cu un aventurier, rareori explorator, iată că Academia franceză i-a acordat un loc sub cupola sa, recunoscându-i meritele pentru descoperirile sale științifice neîntrecute, dezvăluind umanității resurse și frumuseți necunoscute și neînchipuite până la el.
Iată de ce păstrez încă o vie impresie asupra celor câteva gânduri schimbate prin viu grai cu „Stagiritul”, care m-a onorat și cu un îndemn de „Bonne plonjée!”, scris cu mâna lui (foto sus) pe o ilustrată  a Asociației Plonjorilor Ecologi „Salmo” (APES) pe care o înfiripasem la Potoci.
Dar mai încurajatoare pentru noi a fost aprecierea favorabilă pe care ne-a comunicat-o prin echipa sa de acvanauți, pe care a trimis-o să lucreze la Potoci (5-6 aprilie 1991), pentru a plonja și filma lacul Bicaz de pe râul Bistrița, din bazinul Dunării, din spațiul mediteranean. Urmăreau să deceleze gradul de conservare a calității apei de pe afluenții Dunării pentru a o compara cu starea generală de conservare a fluviului și în special a Deltei, devenită între timp Rezervație a biosferei, ca expresie a interesului european și mondial pentru această minunăție.

 

Înzestrați cu o tehnică de scufundare „cum numai-n vis se-arată” scafandrii lui Cousteau au plonjat și filmat comportamentul păstrăvului de diferite vârste, aglomerat în vivierele plutitoare pe lac, dar și aspecte din ambianța batiscafului LS 1 și e etoscopului-aparate indispensabile în acvanautică și acvacultură. Și-au ales și o vedetă-lostrița, nevăzută încă de ei, aflând că este o specie endemică bazinului răspândită numai în bazinul Dunării, dar vai, din ce în ce mai rară, amenințară cu dispariția. Aceasta datorită misterului din jurul ei, existând date publicate într-o monografie, menționându-se exemplare de 60 de kilograme cu o lungime de 182 cm. Este încă un motiv pentru care mai multe echipe de cercetare din Germania, Austria, Cehoslovacia, Iugoslavia și România colaborau la aprofundarea biologiei și fortificării efectivelor acestei specii.
Ceea ce a  filmat echipa lui Cousteau la Potoci a prezentat, probabil, interes când au analizat pelicula la Paris. Drept mărturie este faptul că la finele lui septembrie 1991, Comandantul a trimis o a doua echipă de acavnauți pentru a completa filmarea cu ambianța generală a lacului Bicaz și a înregistra conceptul nostru de valorificare prin conservare a acestui ecosistem. Este tocmai caracteristica biotehnologiei noastre de creștere a salmonidelor în viviere plutitoare pe lacurile de acumulare, biotehnologie controlată în toate fazele, care asigură concomitent obținerea unor producții ridicate de pește, dar și garantarea păstrării calității apei, păstrăvul însuși fiind un bioindicator al apei de calitatea I-a, indispensabilă altor folosințe: sursă de apă potabilă, hidroenergie, agrement, irigații și alimentări industriale.
Din acest motiv, biotehnologia noastră se încadrează în așa numitele tehnologii blânde, agreate de UNESCO, ONU, și azi și de către Directivele UE. Dar pentru a ajunge aici a trebuit să urmăm sfatul lui Cousteau de a ne face un laborator submers pentru studiul comportamentului peștilor în apă liberă și în captivitate, sfat pe care ni l-a dat încă din octombrie 1966, cu prilejul întâlnirii de la București, în cadrul Congresului CIESM. Astfel, în 1967 proiectul LS 1 era terminat, iar în septembrie 1968, batiscaful plonjat la 10 metri adâncime în lacul Bicaz era omologat de o Comisie națională.

Au urmat zile și nopți, săptămâni și luni de activitate sub apă, gândind despre apă…din apă, imaginând proiecte noi și găsind soluții pentru rezolvarea lor. Echipa noastră continuă să dețină recordul național al plonjării în saturație cu batiscaful, Costel Mihai să fie acvanautul român cu cele mai multe ore de activitate subacvatică (peste 4500), iar Liviu Miron care plonjează de la 17 ani (1978) să fie cercetătorul și inventatorul acvanaut posesor al recordului european de 36 de zile și nopți în imersiune.
Așa s-a conceput și realizat și ferma de acvacultură de la Potoci, și al doilea batiscaf LS 2, plonjat în Marea Neagră, deschizând noi orizonturi biotehnologiilor de acvacultură.

Serii de elevi și studenți, români și din alte țări, dar și vizitatori obișnuiți au gustat din fascinația întâlnirii cu lumea subacvatică.
O clipă de emoție și bucurie pentru cât mai mulți oameni, în cât mai multe case, am dori să aducă și albumul nostru „Expediții subacvatice”, cât și prezenta povestire „A gândi despre apă…din apă”, publicate la Editura Performantica, Iași.
Și astfel, chiar dacă fizic Jacques-Yves Cousteau nu a fost la Potoci, el este de fapt prezent în tot ceea ce s-a realizat aici și chiar în rațiunea noastră de a exista.
În același spirit, am continuat colaborarea internațională în acvanautică cu Jeffrey Gallant de la Aqualog Canada, realizând împreună Programul LACUSTRIS 95.
O premieră națională în acest context a fost și o conferință video live de presă,  în română, franceză și engleză, realizată între echipajul batiscafului (Liviu Miron și Costel Mihai) cu ceilalți aspiranți la brevetare și invitați din amfiteatrul „Petru Jitariu” al Stațiunii Biologice Potoci. Printre invitați a fost și Ministrul Tineretului și Sportului, Alexandru Mironov (foto), preocupat de prioritățile științifice și tehnice ale României.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cousteau primind titlul de Doctor Honoris Causa  al Universită?ii din Bucure?ti