CUPRINS:

 

 

 

UN NOU ÎNCEPUT-STAȚIUNEA BIOLOGICĂ POTOCI

„Persoana atrasă spre cercetare este, de obicei, un om care păstrează mai mult decât toți ceilalți instinctul curiozității.”  (W. I. Beveridge)
Pe tot parcursul anilor cât am fost șeful Stațiunii de cercetare și producție salmonicolă ICAS Potoci (1982-1991), am asigurat spațiile și condițiile desfășurării practicii studențești a Facultății de Biologie și Geografie-Geologie, asociindu-mă activităților didactico-științifice coordonate de naturaliști și geografi de mare vocație științifică și didactică: Prof. dr. C. Toma, Prof. dr. Nicolae Valenciuc, Prof. dr. C. Pisică, Prof. dr. M. Varvara, Prof. dr. M. Mititiuc, Prof. dr. T. Chifu, Prof. dr. I. Donisă, Prof. dr. A. Ungureanu ș. a.

După Revoluție, cu gândul împăcat că am reușit să aplic în practică rezultatele cercetărilor prin care s-a fundamentat sistemul integrat de acvacultură, concretizat într-o activitate productivă novatoare și utilă economiei naționale, simțeam nevoia de a contribui mai mult la investiția în OM, prin cultivarea spiritului creator al studenților și tinerilor cercetători, după pilda Profesorului Jitariu, care și-a consacrat viața acestul crez. Am inițiat astfel proiectul transferului de la ICAS la UAIC a unui imobil de pe platforma Potoci, care să devină sediul unei Stațiuni Biologice de cercetare și practică studențească pe care o visam realizabilă. Primind avizul favorabil al unor oameni luminați din conducerea ICAS, scăpați și ei de teroarea producției oarbe (anonim: „Teoria fără practică este seacă, iar practica fără teorie este oarbă”), Director general dr. ing. M. Ianculescu, Director sector cercetare dr. ing. I. Catrina, Director sector producție dr. ing. I. Dimitriu, prin Procesul verbal de predare primire din 15 iunie 1990, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, prin Profesor dr. Constantin Pisică, Decanul Facultății de Biologie, a primit în dotare clădirea menționată, cu anexe, predată de mine, în calitate de Șef de laborator, din partea ICAS-Stațiunea salmonicolă Potoci.

Pe această bază, Ministerul Învățământului prin Adresa nr. 30653/16.01.1991 aprobă înființarea Stațiunii Biologice Potoci, solicitată prin Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În același an, în urma participării la un concurs pentru Cercetător pr. gr. I la UAIC, am devenit Director al acestei Stațiuni, revendicând astfel dreptul de fondator al ei. Am împlinit astfel și o dorință a Profesorului Jitariu, care prezent în noul amfiteatru care-i poartă numele de la Stațiunea Biologică Potoci, și-a exprimat cu nespusă bucurie reconstituirea destinului Stațiunii „Stejarul”, pe care o fondase în același scop.


Profesorul Jitariu, în prezența Doamnei Profesor Jitariu, Prof. dr. Vlad Artenie, Dr. Rodica și Costică Misăilă, privea cu deplină satisfacție pe fereastra amfiteatrului de la Potoci, direct spre oglinda lacului Bicaz, având în fundal profilul semeț al Muntelui Ceahlău (foto). O primă concretizare în destinul Stațiunii Biologice Potoci a fost organizarea unui Campus Internațional pentru Mediul Înconjurător în cadrul unui acord bilateral realizat între UAIC și Universitatea Paris 7 „Denis Diderot”. Din partea franceză, Co-director al Campusului era Prof. dr. Michel Petitjean, iar din partea română, Prof. dr. Ionel Miron.
În cele șase ediții ale campusului (1991-1996) grupe de studenți francezi veneau pentru aplicații pe o perioadă de 30 de zile la Stațiunea Biologică Potoci, lucrând împreună cu un număr egal de studenți români la elaborarea unei diagnoze ecologice a comunelor limitrofe masivului Ceahlău și lacului Bicaz, după o metodologie aplicată în Franța Parcurilor Naturale Regionale.
Pentru identificarea stadiului de aplicare a acestei metodologii, un număr echivalent de studenți și profesori de la Facultatea de Biologie și Geografie-Geologie efectuau o practică de teren în Franța, îndeosebi în arealul unor asemenea parcuri, din zonele alpine până la cele litorale, atlantice sau mediteraneene.

Rezultatele obținute la Stațiunea Biologică Potoci se finalizau prin rapoarte anuale elaborate și prezentate de către studenți, într-un cadru oficial, în amfiteatrul Stațiunii, cu participarea și a comunităților locale (primari, directori de școli, inspectori de mediu, autorități județene și uneori reprezentanți ai Ministerului Mediului). Era atmosfera ferventă a unei manifestări științifice internaționale, finalizată prin obiective concrete care vizau constituirea și legiferarea unui Spațiu Natural Regional Ceahlău-lac Bicaz, în care toate comunele limitrofe lacului își prefigurau dezvoltarea economică pe bazele dezvoltării durabile.

O ilustrare a acestei abordări o găsim în Sinteza studiilor realizate în cadrul Campusului, în perioada 1991-1994.
În acest context, peste 40 de studenți ai facultăților noastre, selecționați prin concurs, au avut prilejul să-și lărgească orizontul de cunoaștere asupra fundamentării ecologice a valorificării și protejării potențialului natural al mediului înconjurător. Totodată, și-au extins orizontul științific și cultural asistând la prelegeri expuse la Universitatea Paris 7 sau descoperind „orașul lumină”-Parisul. În anumite etape ale acestui campus au participat și studenți moldoveni, germani și englezi.

Pentru aplicarea unor rezultate ale campusului, am inițiat și eu obținerea statutului juridic pentru ACEB (Asociația „Muntele Ceahlău-lacul Izvorul Muntelui-Bicaz), cu sediul la Stațiunea Biologică Potoci, grupând primarii din localitățile acestui Spațiu Natural, dar și alți factori de decizie județeană. Unele comune (Tașca, Ceahlău) au beneficiat de cadrul ACEB, reușind aplicarea unor proiecte economice cu finanțare europeană. În contextul tematic al acestui Campus, în anul academic 1995-1996 am fost invitat și am predat, ca Maître de Conferences la Universitatea Paris 7, disciplina Ecosisteme acvatice.
O ilustrare a modului în care și-au însușit studenții informațiile prezentate de mine o găsim într-o frumoasă și remarcabilă lucrare de examinare, elaborată de o studentă franceză  Toate lucrările de control ale studenților francezi le-am păstrat la recomandarea universității, pentru eventuale contestații. În același scop al internaționalizării practicilor studențești la Stațiunea Biologică Potoci am organizat o școală de vară de Limno-ecologie româno-germană, în cadrul unui acord realizat între universitatea noastră și Universitatea Konstanz, parafat cu prilejul vizitelor delegației UAIC la Konstanz, conduse de Rectorii acelor perioade, din care am făcut și au parte, și a delegațiilor Universității Konstanz la Iași. În 2006 și 2008, Școala de vară s-a desfășurat la Stațiunea Potoci, iar în 2007, la Institutul de Limnologie al Universității Konstanz, pe malul lacului cu același nume, condus de către Prof. dr. Karl-Otto Rothhaupt, Co-director al școlii de vară, alături de mine.
La multe din edițiile acestor schimburi internaționale au participat și doctoranzii pe care-i coordonam, valorificând prilejul de a-și aprofunda informațiile științifice și metodele avansate de lucru în domeniile abordate în teze. O ilustrare a modului în care s-au desfășurat aceste școli de vară este oferită de Prof. dr. Wolfram Kutsch, Coordonator din partea germană, împreună cu aprecierile sale deosebite. Participanților li s-a oferit un certificat din partea organizatorilor, o atestare a contribuției lor la desfășurarea școlii.
O altă activitate desfășurată în cadrul organizatoric al Stațiunii Biologice Potoci a fost aplicarea unui proiect de experimentare a biotehnologiei de creștere dirijată a midiei la litoralul românesc al Mării Negre, în acvatoriul dig Agigea-Eforie Nord, finanțată de diferiți beneficiari:

  • 1995-1999: Elaborarea și experimentarea biotehnologiilor pentru creșterea dirijată de organisme acvatice. Experimentarea obținerii de midii în stație pilot în mare deschisă. Tema 868/1995-1999. Executant UAIC-Stațiunea Potoci, Beneficiar MCT/ANSTI.
  • 1996-2000: Cercetări subacvatice cu batiscaful asupra dinamicii unor ecosisteme limnicole și marine. Tema B1, 923. Executant UAIC-Stațiunea Potoci, Beneficiar MCT.
  • 2000: Biotehnologia creșterii midiilor pe filiere de fund în mare deschisă. Tema 8514/2000, în cadrul temei ICIM – A-69.

În urma experimentărilor multianuale efectuate și cu sprijinul Stațiunii biologice marine „Prof. Dr. Ioan Borcea” Agigea, am finalizat rezultatele într-o soluție biotehnologică nouă brevetată de OSIM România în 2001.
Această invenție a fost bine primită de comunitatea științifică internă și internațională, fiind medaliată cu aur la Saloanele de inventică de la Bruxelles și Geneva . De asemenea, invenția a fost apreciată printr-o Diplomă de excelență din partea Guvernului României și a primit Medalia Inventica în anul 2005.

 

 

 

 

 

 

O contribuție remarcabilă la desfășurarea experimentelor de la Agigea a avut-o acvanautul Costel Mihai, care și-a organizat o bază de lucru pe digul Agigea, în care a desfășurat mai multe veri la rând activități de amenajare a modelelor experimentale. Împreună cu muncitorul de înaltă calificare Vasile Iaută, ambii fiind de altfel inventatori, au construit la Stațiunea Biologică Potoci un minilaborator submers LS 2 (fotografia alăturată), care a fost lansat cu succes în Marea Neagră în zona digului Agigea, înlesnind realizarea unor observații prețioase asupra distribuției și densității populațiilor naturale de midii, ciclurilor de creștere, dar și a dinamicii peștilor pelagici și bentonici marini. Acestor activități li s-au adăugat rezulatele obținute de specialiștii din facultate asupra gametogenezei și a structurii populației de midii.
Media românească a reflectat și ea, pozitiv, contribuția noastră la fundamentarea biotehnologiei de creștere dirijată a midiilor la Marea Neagră. La Stațiunea Biologică Potoci au continuat și aplicațiile în acavnautică, în cadrul Programului LACUSTRIS ‘94, prin realizarea unor experimentări și cercetări subacvatice pe durata a 36 de zile și nopți, cu batiscaful LS 1, imersat la 10 metri adâncime. Acvanauții Liviu Miron și Costel Mihai, coordonați și asistați de mine prin plonjări intermitente, au obținut rezultate de mare valoare teoretică și aplicativă privind biomanipularea ecosistemului lacustru, în scopul valorificării acestuia prin acvacultură. S-a experimentat biomanipularea temperaturii optime pentru incubarea icrelor și predezvoltarea puietului prin aportul unor debite de apă din orizonturilor corespunzătoare stratificării termice. Un alt mod de biomanipulare a fost oxigenarea apei în spațiul vivierelor, prin asigurarea mobilității fermei salmonicole sub influența curenților apei. Pentru biomanipularea reducerii stresului de captivitate al lostriței s-au realizat viviere tunel–circulare expuse în jurul hublourilor etoscopului hexagonal care asigură vizualizarea continuă a etogramei peștilor.

A fost identificat comportamentul de captură al peștilor de către rac, continuat cu sfâșierea peștelui și tentația de atragere spre galerie. Pe parcursul acestor experimentări în Programele LACUSTRIS s-au desfășurat și activități de brevetare în acvanautică, cu scafandrul autonom (62 aspiranți) și batiscaful LS 1 (12 aspiranți). În condițiile atașării unei turele la batiscaf care permite pătrunderea până la orizontul de 8 metri adâncime, serii anuale de studenți și elevi, români, francezi, moldoveni, germani au efectuat observații subacvatice directe. Dintre activitățile complementare ale acvanauților în imersiune îndelungată s-au exersat postura operatorului de film, tratamente medicamentoase, pescuit în chepengul inferior de acces în batiscaf, lecturi și conversații cu cei de la suprafață.
O acțiune inedită a fost o conferință de presă live, în limbile engleză, franceză și română, între echipajul batiscafului și paticipanții la Campusul Internațional pentru Mediul Înconjurător desfășurat în amfiteatrul Stațiunii Potoci. Revenind la definiția și obiectivul biomanipulării formulate de Pourriot și Meybeck în 1995 și anume gestionarea comunităților acvatice în scopul ameliorării productivității biologice și a calității apei, apreciem ca rezultatele prezentate confirmă posibilitatea biomanipulării ecosistemelor lacustre antropice de tipul Lacului Bicaz.

Caracterul de noutate al acestui nou record european în acvanautică a fost prezentat pozitiv și de presă . În ediția din anul 1995 a Programului LACUSTRIS, într-o colaborare a Asociației Plonjorilor Ecologi „Salmo” (APES) cu societatea AQUALOG din Canada, s-au realizat pe lângă observații complementare asupra comportamentului planctonului și peștilor în apă liberă și brevetarea pentru plonjări în saturație cu batiscaful LS 1. Doi acvanauți, Jeffrey Gallant și Camelia Apetroaie, care au depășit durata de 12 ore în imersiune, interval în care toate țesuturile corpului sunt saturate cu gazele din componența aerului comprimat la adâncimea de lucru, au obținut brevetul de plonjare în saturație. În cadrul acestui program au mai plonjat în batiscaf și alți studenți, între care Marie-Laure Giannetti, de la Universitatea Paris 7, Andra și Cătălin Simionescu, Gabriela Costea, Paula Uncheșel, Laura Petrov.
Impresii asupra stagiului la Potoci au fost consemnate de Marie-Laure și Marie-Eve Berton