- Curriculum  Vitae

 

S-a născut la 6 iulie 1935, în comuna Ivănești–Județul Vaslui, din părinți agricultori-Ioan și Elena Miron, tatăl fiind și dascăl la biserica din localitate.În satul natal urmează școala primară, după care, în perioada 1949-1953, a fost elev la Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui. După ce-și trece cu succes examenul de bacalaureat, devine student al Facultății de Științe Naturale, secția Științe Naturale-Chimie, a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, pe care o absolvă cu rezultate remarcabile în anul 1957. În același an este încadrat ca profesor de biologie la Școala generală din satul natal.

În anul 1956, decanul Facultății noastre, profesorul dr. Petre Jitariu, a înființat Stațiunea de cercetări biologice, geologice și geografice „Stejarul”, de la Pângărați-Neamț. Cunoscând interesul și pasiunea pentru cercetare științifică a tânărului profesor Ionel Miron, care activase în cercul științific studențesc de hidrobiologie (coordonator profesor dr. Gheorghe Hasan) și, ulterior, de eco-fiziologie animală (coordonator șef de lucrări dr. Ștefan Agrigoroaie), îl invită în ianuarie 1958 să devină cercetător științific la Stațiunea unde se străduia să încadreze tineri absolvenți la diferitele ei secții care abia se conturau la acest început de drum.Așa se face că, din 1958 până în 1982, Ionel Miron a fost cercetător științific (stagiar, principal, gradul III) la Stațiunea „Stejarul” având ca preocupare dominantă studiul faunei acvatice, finalizat în cadrul tezei de doctorat de eco-fiziologie cu titlul „Cercetări asupra comportării unor nevertebrate acvatice într-o succesiune ecologică: râu-lac”, în 1973, conducător științific Academician Profesor dr. Petre Jitariu.Amploarea ritmului și profunzimii succesiunii ecologice, realizată prin trecerea de la ecosistemul lotic – râul Bistrița și afluenții săi în zona inundabilă, la ecosistemul lentic – Lacul de acumulare Bicaz, dat în folosință în vara anului 1960, s-a evidențiat și în cadrul unor inventare faunistice de mare profunzime, incluse ulterior și în monografia „Limnofauna europaea” (apărută în Germania, editor Joachim Illies) în care este menționată contribuția importantă a domnului Ionel Miron. În perioada 1967-1982, îndeplinește funcția de șef de Secție de Hidrobiologie la Stațiunea „Stejarul”. Din 1982, ca cercetător științific gradul II, devine directorul Stațiunii Insitutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) de la Potoci-Neamț, pe malul Lacului Bicaz. În 1991 devine cercetător științific gradul I, se transferă de la ICAS la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, și propune înființarea Stațiunii Biologice Potoci, aprobată de Ministerul Învățământului, pe care o conduce ca director până în anul 2002. Din 1993 funcționează ca profesor (asociat, apoi titular și din nou asociat din 2005, după pensionare) la Facultatea de Biologie din Iași, unde în 1998 devine conducător de doctorat în domeniul Ecologie (în care a format nouă tineri care au obținut titlul științific de doctor în Biologie).

Rezultatele activității de cercetare științifică au fost publicate, singur și în colaborare (1960-2014), în 93 de articole originale, apărute în diferite reviste de specialitate din țară  (86) și din străinătate (7). La acestea se adaugă 12 cărți, dintre care un curs universitar de Acvacultură, cinci monografii limnologice (publicate în edituri centrale și locale) și 12  Brevete de inventii.
Merită subliniat faptul că, în 1983, sub redacția I. Miron, în colaborare cu alți 12 cercetători limnologi de la Stațiunea „Stejarul”, s-a publicat în Editura Academiei Române, monografia limnologică „Lacul de acumulare Izvoru Muntelui-Bicaz”. De asemenea, monografia „Bioindicatori de calitate a apelor curgătoare” (2008, autori fiind Anca Neagu și Ionel Miron) a fost distinsă cu premiul „Grigore Antipa” al Academiei Române și cu premiul „Emil Pop” al Academiei Oamenilor de Știință din România. În 2014, publică în colaborare cu Liviu Miron lucrarea „Expediții subacvatice”, premiată, de asemenea, cu premiul „Emil Pop” al Academiei Oamenilor de Știință din România. Pentru elucidarea unor mecanisme fiziologice implicate în comportamentul in situ al hidrobionților în succesiunea ecologică, dr. Ionel Miron a  abordat un model experimental de mare acuratețe, utilizând metoda observațiilor și lucrărilor subacvatice cu laboratorul submers și scafandrul autonom. Acestui scop i-au fost dedicate preocupările pline de succes ale realizării și brevetării în colaborare a primului batiscaf  pentru cercetări și lucrări subacvatice din România L.S. 1, cu susținerea și îndrumarea profesorului Petre Jitariu. Pe baza acestor rezultate de limnologie teoretică concretizate și în teza de doctorat s-a trecut la valorificarea aplicativă a cercetărilor privind fundamentarea ecologică a acvaculturii în lacurile de acumulare montane. În 1984 a fost omologată de către Ministerul Silviculturii, și aplicată pe Lacul Bicaz, biotehnologia „Creșterea păstrăvului în viviere flotabile pe lacurile de acumulare montane” (autori fiind Ionel Miron, Costică Misăilă și Rodica Misăilă).

În decursul celor 57 de ani de când lucrează ca cercetător științific, profesor universitar și conducător de doctorat, domnul Ionel Miron urmează diferite cursuri de perfecționare (Gand-Belgia, 1971; Zürich-Elveția, 1974), specializându-se în domeniul cercetărilor subacvatice, lucrează ca bursier în Laboratorul de Hidrobiologie a Universității din Gand, participă cu lucrări la diferite reuniuni științifice internaționale (Abisko-Suedia, Gdynia-Polonia, Tihany-Balaton-Ungaria, Lindbergmühle și München-Germania), ia parte la diferite expediții științifice (Maroc, 1971; Anatolia, 1973). Începând din 1975 participă, cu o echipă de specialiști străini, în cadrul Programului „Limnologia Saharei” (Director profesor dr. Henri Dumont, Universitatea Gang-Belgia), la trei expediții desfășurate în diferite zone ale deșertului (Maroc, Algeria, Mauritania, Senegal, Mali, Niger, Tunis), în anii 1975, 1976 și 1977. În colaborare cu profesorul Peter Zwick, de la Stațiunea limnologică Schlitz-Hessen (Germania), domnul Miron descoperă și publică un gen de plecoptere nou pentru știință Afroperlodes atlas Miron & Zwick, 1972.  Cu aceste prilejuri se specializează în probleme de hidrobiologie, în cercetări subacvatice, în probleme de zonare biogeografică, își însușește noi tehnici și metode de lucru, studiază diferite tipuri de ecosisteme, colectează în bogat material faunistic, stabilește contacte științifice, se specializează în probleme de ecologie acvatică, de acvacultură, acumulează o bogată experiență în organizarea și desfășurarea programelor de cercetare, achiziționează o bogată literatură de specialitate, toate acestea fiindu-i deosebit de utile în cariera științifică, didactică și managerială.
Cu experiența dobândită, în anul academic 1995-1996, profesorul Ionel Miron funcționează în calitate de conferențiar la Universitatea Paris 7 „Denis Diderot”–Franța (ca titular al cursului Ecosisteme acvatice), unde în 1992 îndrumase, timp de două luni, practica studenților francezi și români. În acest context, profesorul Miron a fost co-directorul Campusului internațional pentru mediul înconjurător, alături de profesor dr. Michel Petitjean, sub egida universităților „Alexandru Ioan Cuza” și Paris 7 (1991-1996). De asemenea,  în perioada 2006-2010, a  fost co-director al Școlii de vară de Limno-ecologie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași și Universitatea Konstanz, Germania), împreună cu profesor dr. Karl-Otto Rothhaupt. Pentru a susține cursuri și lucrări practice cu studenții a fost invitat în cadrul proiectului european „Managementul ecologic al bazinelor versant din Europa”–ECOCATCH, Director profesor Anna-Kristina Brunberg, Universitatea Uppsala-Suedia (2005-2011) și de alte universități europene (UCO Angers-Franța, Vrije Amsterdam-Olanda, Porto-Portugalia și Sussex-Anglia). Totodată, a participat cu lucrări științifice la diferite congrese, conferințe și simpozioane internaționale desfășurate în Ungaria, Suedia, Germania, Spania, Polonia și Moldova, dar a organizat acțiuni asemănătoare și în țară, la Iași și Piatra Neamț, având ca problematică biologia lacurilor de acumulare, bazele biologice ale acvaculturii, omul și mediul înconjurător. Sub egida Universității „Alexandru Ioan Cuza” profesorul Miron a propus și Ministerul Educației Naționale a aprobat, înființarea Colegiului cu specializarea „Institutori Ecologie”, în cadrul Facultății de Psihologie și Ștințe ale Educației. Din 1970 este membru al Societății Internaționale de Limnologie teoretică și aplicată (SIL). De asemenea, este membru al Consiliului Științific al Institutului de Zoologie, Academia de Știință a Moldovei, condus de Academician profesor dr. habil. Ion Toderaș. Prin articolele și cărțile publicate, prin participarea la reuniuni științifice naționale și internaționale, profesorul Ionel Miron are o contribuție deosebit de valoroasă la dezvoltarea biologiei românești, a hidrobiologiei și acvaculturii în mod special, cu penetrație în biologia universală. Prin activitatea desfășurată în cei peste 55 de ani la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (ca cercetător și profesor), domnul Ionel Miron a dovedit competență profesională, pasiune și putere de muncă greu de egalat, probitate și etică științifică, cultură biologică în general. S-a bucurat și se bucură de prestigiu și apreciere în lumea specialiștilor din țară și străinătate, pentru întreaga operă scrisă, pentru actualitatea și aplicabilitatea problemelor abordate, pentru multitudinea și importanța contractelor/granturilor de cercetare științifică la care a lucrat și pe care le-a coordonat în perioada 1971-2013, ca și pentru cele 12 brevete de invenție, unele medaliate și premiate cu aur la saloanele internaționale, care îl onorează.

În anul 2010 a fost reconfirmat membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOȘR), iar în anul 2014 a primit diploma de „Professor emeritus” din partea conducerii Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Menționez și faptul ca domnul Ionel Miron este singurul cercetător și profesor universitar pe care l-a dat satul natal Ivănești, a cărui Școală gimnazială îi poartă numele din anul 2014. A fost și a rămas apropiat de săteni, de profesorii și elevii școlii în care a învățat, contribuie cu literatură de specialitate și beletristică la biblioteca din localitate, ține conferințe, sprijină elevi în tabere de odihnă și creație, îi învață să înțeleagă ce este și cum se practică o agricultură ecologică.
Pentru toate aceste remarcabile realizări, pentru exemplul de muncă, pasiune, exigență și omenie de care a dat și dă dovadă în toate împrejurările, îmi exprim întreaga admirație și îi doresc mereu tânărului profesor dr. Ionel Miron cât mai mulți și fericiți ani de viață, putere de muncă creatoare în continuare și deplină sănătate.

Iași, 4. 02. 2015
Academician Profesor univ. dr. Constantin TOMA